Nascut in 1654, ca fiu al lui Papa Brancoveanu si al Stancai Cantacuzino, viitorul domnitor al Tarii Romanesti va mosteni o mare avere, realizata de bunicul sau patern, Preda Brancoveanu. Atras de frumusetea Mogosoaiei, mosia sa fiind situata chiar pe malul lacului, Constantin Brancoveanu va construi la inceput o biserica purtand hramul Sfantului Gheorghe si servind drept paraclis al viitoarei curti domnesti. Biserica a fost terminata in ziua de 20 septembrie 1688, dupa cum glasuieste si pisania sculptata in piatra, asezata in pridvor, deasupra usii de la intrare: "O au radicat si o au facut Costandin Brancoveanul vel logofat... ca buna pomenire lui si parintilor lui in neuitat sa lase si sa ramaie, care s-au zidit in zilele crestinului domn Io Sarban Cantacuzino Basarab Voevod, de la spasenia lumii 1688, septemvrie, zile 20".

Biserica - zidita din caramida - are forma de nava, zidurile laterale fiind legate intre ele prin ziduri transversale si acoperite cu bolti cilindrice si calote semisferice, iar pridvorul se sprijina pe opt coloane rotunde, din caramida. In interior, pe peretele apusean al pronaosului, se pastreaza tabloul votiv reprezentandu-i pe Constantin Brancoveanu impreuna cu cei patru fii ai sai (Constantin, Stefan, Radu si Matei), in partea dreapta, iar in partea stanga pe Doamna Maria, sotia voievodului, si cele sapte fiice ale lor (Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Ancuta, Balasa si Smaragda).

In partea dreapta a pronaosului se afla mormantul printului George Valentin Bibescu (m. 2 iulie 1941), ultimul proprietar al domeniului de la Mogosoaia. Impreuna cu sotia sa, Martha, in 1912 el va repara biserica, o va inzestra cu icoane imparatesti si se va ingriji de curatirea picturii si a catapetesmei. Sase decenii mai tarziu, in 1976, lucrarile de restaurare a picturii si a pronaosului vor fi reluate. Din pacate, efortul va fi anihilat de cutremurul din 1977, care a avariat grav biserica. Lucrarile de reconstructie si consolidare vor fi reluate in 1978.

"Bisericuta aceasta - aprecia Grigore Ionescu - lasata in afara, catre coltul dinspre Miazazi-Rasarit al incintei noului palat, desi importanta ca monument de arhitectura, ramane totusi artisticeste departe de constructiile de mai tarziu, care aveau sa caracterizeze, cu infatisarea lor bogata, cu proportiile lor izbutite si cu stilul lor pretios, toata vremea stralucita a lui Constantin Brancoveanu".

Daca paraclisul de la Mogosoaia nu s-a ridicat la nivelul artistic atins de celelalte biserici brancovenesti - intre care Manastirea Hurezi, capodopera a arhitecturii romanesti, palatul pe care Brancoveanu il va ridica pe malul lacului va fi, de departe, cea mai eleganta constructie civila a epocii sale. La numai o luna de la sfintirea bisericii, in octombrie 1688, Constantin Brancoveanu va deveni domn al Tarii Romanesti, dupa moartea lui Serban Cantacuzino. In casele boieresti de la Mogosoaia - pe care le cumparase odata cu mosia, noul domnitor va primi, in primavara lui 1689, pe Ladislau Csaky, solul imparatului venit sa-l felicite cu ocazia obtinerii noii sale demnitati. Uneori, vara, in aceste case, Brancoveanu va intruni Divanul Domnesc.

Cum fastul specific unei curti domnesti nu mai putea fi asigurat de vechile case boieresti, Constantin Brancoveanu se decide sa-si construiasca pe malul lacului o resedinta demna de rangul sau, in care sa-i poata primi pe ambasadorii straini fara nici un complex. Desi existau curti domnesti la Bucuresti si la Targoviste, Brancoveanu va crea la Mogosoaia o Curte paralela, in care se va concentra viata domnitorului si a suitei sale. Poate ca modelul i-a fost sugerat de Franta contemporanului sau Ludovic al XIV-lea, care ridicase, in a doua jumatate a aceluiasi veac, incomparabilul palat de la Versailles, in jurul caruia va gravita intreaga viata politica a monarhiei franceze.