La noi in tara, obiceiul impodobirii locuintelor cu scoarte se datoreaza, in cazul palatelor si conacelor, asimilarii lor cu tapiseriile vest-europene, nu mai putin decorative, iar in cazul caselor oamenilor de rand din targuri si sate, fanteziei sau gustului gazdelor, de cele mai multe ori, tesatoare pricepute. Martha Bibescu a unit cele doua camere ce compuneau apartamentul sotiei lui Constantin Brancoveanu si a mobilat incaperea ca Sala a Tronului. In acest spatiu sunt expuse scoarte oltenesti, muntenesti si moldovenesti, fiecare zona geografica particularizandu-le in cadrul originalitatii funciare. Scoartele romanesti sunt tesute in tehnica chilimului, iar pentru vopsitul lanii se folosesc coloranti vegetali.

Pe vremuri nu se purtau scoarte in palatele domnesti, ci in conacele boieresti, in vetrele manastiresti si in casele taranilor. Dupa 1900, Alexandru Tzigara-Samurcas, deschizator de drumuri in etnografia romaneasca, le-a numit, pe drept cuvant, tapiserii. Astazi, nobletea lor estetica le indreptateste sa se inalte in palate. Scoartele nu infatiseaza doar o natura bogat armonizata, ci ii incorporeaza continutul in forme etnografice specifice.

Stilizarea organica inseamna esentializarea fiintei, spre deosebire de simplificarea abstracta, geometrica, a covoarelor persane, in care obiectul viu devine imagine-semn. Stilizarea organica, specifica scoartei romanesti, ii sporeste farmecul in lumina modernitatii, fiind o reflectare a realitatii concrete in forme cu substrat originar, primar si naiv, dar deplin evoluate artistic. Plasticitatea ei gaseste corespondente in preistorie (a se vedea siluetele ceramicii de Hamangia si papusile din tesaturi). Scoartele isi pastreaza originalitatea, ele nu isi datoreaza creativitatea vreunei influente (cu o singura exceptie, pe care o vom semnala), iar aceasta originalitate este subliniata si prin diferentierea pe regiuni: fiecare regiune le particularizeaza compozitional in cadrul originalitatii funciare.

Scoarta olteneasca are, tipologic vorbind, un format de 1,40 x 2,50 m: chenarul exterior este lat de cca 25 cm, cel interior, ingust, are cca 10 cm, iar campul central contine ramuri cu frunze, pasari si flori - nalba fiind specifica - plasate orizontal. Scoarta olteneasca are un colorit viu, marturisind exuberanta meridionara.

Scoarta munteneasca, cu obisnuitul chenar lat si camp central cu romburi reverberate scalar, de influenta sud-dunareana, dinspre pasalacul Balcanilor, este de provenienta asiatica. Temperamental, ea ramane cea mai apropiata de scoarta olteneasca.

Scoarta moldoveneasca si basarabeana are forma unui dreptunghi de 2 x 3 m, cu chenar variabil, de la o palma la o simpla dunga. Compozitia centrului este indeobste verticala, iar coloritul, mai surd, exceptie facand exemplarele din zona Galatiului. Scoarta moldoveneasca, rafinata, are un caracter mai grav, amintind septentrionul.

Toate - dar si fiecare in parte - sunt marturiile unei fantezii sarbatoresti pe cumpana unui bun-gust fara gres. In casa, scoartele reprezinta natura mereu infratita cu omul. Ele abordeaza o natura concentrata, uneori sublimata in semnificatii simbolice, de la credinte la mituri si invocari, ceea ce le tine aproape de viata, de traiul romanului, si le confera o anumita originalitate.

Una dintre piesele remarcabile, pastratoare de puteri magice, este scoarta mare olteneasca de secol XVIII, cunoscuta sub numele de Garoflid, dupa familia careia i-a apartinut; ea poarta in miezul ei o compozitie apotropaica, adica de protectie: pisica (linxul) se ridica, puternic cabrata, impotriva unui rau imaginar ce ameninta tanara pereche de insuratei aflati sub pavaza ei.

Intr-o alta scoarta, de la Targu Neamt, datata 1850, pomul vietii, cu frunze, flori, roade si pasari, sta intr-un vas sacru, intre cele doua cruci aletalharilor. Aici crucea rastignirii lui Hristos este inlocuita cu pomul vietii, suit la ceruri intru eternitate.

Scoartele polarizeaza energiile firii si le iradiaza pe albul peretelui varuit, generand bucuria traiului.