Lucrānd īmpreună pictură bisericească, dar şi pe teritoriul acţiunii culturale, prin fundaţia Axa, Gabriela şi Sabin Drinceanu īmpărtăşesc īn mod evident o spiritualitate comună care-i modelează şi defineşte īnsă īn chip categoric diferit. De aceea a-i expune īmpreună este o īncercare – pe cīt de provocatoare, pe atīt de fructuoasă prin complementaritatea rezultatelor. Spirit dionisiac, Gabriela Drinceanu aduce neliniştea, ruptura, gestul care clamează, sau dimpotrivă, reprimă īn adīnc, ascunde pe jumătate, gīndul, trăirea, drama. Şi pentru ea, sculptura īnseamnă īn primul rīnd siluetă īn spaţiu, figură aproape plană, ale cărei mici accente şi accidente plastice nu-i modifică esenţial receptarea ca prezenţă diafană, alcătuire tainică, situată īntre lumi, asemeni umbrelor din teatrul japonez. Şi pentru ea sculptura īnseamnă afirmarea unui gīnd īn cetate, (răsplătit, de la debut, cu nu mai puţin de 8 premii naţionale şi locale) dar este expresie a unui ethos dinamic şi capricios, cīnd imperios şi patetic, tīnjind după ceva de neatins, cīnd interiorizat, ascuns īn fibra materiei şi-n urma pensulei care modelează discret imaginea īntruchipată īn lemn, developīnd-o ochiului ce caută un sprijin spre a īnţelege. Demersul ei plastic, extrem de bogat şi promiţător, se situează īntre neoexpresionismul anilor 90 şi tradiţionalismul ortodoxist căruia īi īmbogăţeşte identitatea cu expresia unor tensiuni spirituale autentice.

Spirit apollinic, Sabin Drinceanu aduce īn pictura sa calmul nesfīrşitelor cuprinderi ale meditaţiei. Mari pīnze albe, iţesc īnfiorări monocrome, primesc pecetea luminoasă a soarelui sau urma subţire a vremii, reunind simbolic fragmente de vechi ţesături, sau documente, pagini dactilografiate, ori pur şi simplu notaţii obsesive. Autorul le-a numit temple ; e doar o sugestie de lectură pentru un public obişnuit să primească explicaţii şi o comoditate a celui īnvăţat să picteze biserici după tradiţie şi predanie. Se simte īnsă clar, īn cele mai recente picturi, faptul că īn curīnd se va elibera de această explicitare exterioară aprofundīnd prin expreia plastică mesajul implicit al culorii, materialitatea ei concretă pe care o doreşte sublim diafană.