Important monument, palatul imbina elemente decorative muntenesti cu cele bizantine si de renastere italiana.

La subsolul acestuia, pivnita inalta este o incapere larga, acoperita de patru calote semisferita dispuse in jurul unui stalp central. Parterul cuprindea incaperi modeste si spatii auxiliare destinate slujitorilor.

La etaj se aflau camerele domnitorului si ale familiei sale, precum si saloanele oficiale pentru primirea oaspetilor de seama.

Din curtea de onoare, pe o scara exterioara , se ajunge intr-un foisor ce se afla plasat in centrul fatadei principale.

Initial, atat foisorul cat si incaperile de la etaj au fost decorate cu stucaturi orientale si cu picturi murale reprezentand portrete ale familiei domnitoare si scene cu subiecte istorice. Pe fatada dinspre lac regasim o splendida loggie de inspiratie ventiana, cu arcade trilobate, incadrata de doua elegante foisoare inguste. Prin ele se asigura la origini, accesul la etaj, direct dinspre terasa.

In abundenta decoratiei sculptate in piatra se regasesc forme renascentiste si elemente baroce care confera intregului ansamblu o gratie si un rafinament neegalate in arhitectura romanesca.

Colectia se constituie muzeal pe ideea de "sinteza romaneasca", concept sugerat de istoricul Nicolae Iorga. Este vorba despre o viziune imaginara a sintezei romanesti pe parcursul celor trei sute de ani de devenire brancoveneasca. La randul ei, arhitectura palatului probeaza sinteza romaneasca de traditie aulica a domnitorului, asimiland, pe corpul originar autohton, atat loggia si foisorul, cat si ornamentele persane din stuc (disparute) ori pictura murala (prezenta in foisor). Prin urmare, noul interior este in acord cu exteriorul, iar inventarul decorului, cu arhitectura insasi, creeaza unitatea expresiva a decorului.